Câţiva toporaşi
şi muşchi pe crucea din alt veac –
cimitir la ţară
duminică, 12 iunie 2011
vineri, 3 iunie 2011
miercuri, 1 iunie 2011
O legătură la concursul lunar de haiku la fotografie
http://haiku-io.blogspot.com/2011_05_29_archive.html
Luna aceasta în frunte se află Maria Tirenescu cu poemul:
ea îi zâmbeşte
mângâindu-i obrazul –
banca din iarbă
Haiku-ul Mariei îmi pare a fi unul special. El redă – fără a descrie (!) - atmosfera ce se desprinde din tablou, alegându-şi doar una din cheile de interpretare posibile ale momentului surprins în fotografie.
Perechea din imagine pare a avea o îndelungă şi reuşită practică a experienţei cuplului. Între cei doi exerciţiul afecţiunii reciproce a creat o complicitate ludică. Este evident ca zâmbetul ei se naşte din acel răsfăţ pe care-l acorzi persoanelor iubite necondiţionat. Acelaşi zâmbet cuprinde şi un strop de ironie – bonomă – la adresa partenerului, acest „enfant terrible”, pe care-l tachinează, stârnindu-l. Iar el am spune că atât aşteaptă: îşi joacă cu dăruire clauneria, doar pentru a culege zâmbetul celei dragi, cu tot cu ceea ce aceasta pune în zâmbet.
Este exact ceea ce Maria surprinde în primele două versuri: zâmbetul ei, ca element esenţial al interacţiunii din imagine, împreună tot ceea ce cuprinde el. Gestul mângâierii obrazului descrie concentrat esenţa relaţiei între cei doi. Versul este un fel de roentgen al scenei vizibile în fotografie, relevând dedesubturile.
Ultimul vers, banca din iarbă, pare în primul moment că rupe această concentrare pe esenţialul transmis prin fotografie, îndreptând atenţia cititorului către un fapt aparent nesemnificativ. Ce rol poate juca în toate astea banca pe care stau cei doi? Aici ne putem juca cu o serie de posibile interpretări. Banca poate fi percepută ca simbol pentru viaţa celor doi, pentru cuplu, pentru indestructibilul care-i leagă. În alt plan, banca din iarbă poate fi citită ca „banca lor”, locul unde se întâlneau, loc evident încărcat de amintiri, chintesenţă a intimităţii şi tainei care face din doi indivizi deosebiţi un cuplu.
Felicitări Mariei pentru fineţea şi precizia acestor versuri. Într-adevăr o „broderie” reuşită care îmbracă, completând, fotografia lunii mai.
Ioana Dinescu
Luna aceasta în frunte se află Maria Tirenescu cu poemul:
ea îi zâmbeşte
mângâindu-i obrazul –
banca din iarbă
Haiku-ul Mariei îmi pare a fi unul special. El redă – fără a descrie (!) - atmosfera ce se desprinde din tablou, alegându-şi doar una din cheile de interpretare posibile ale momentului surprins în fotografie.
Perechea din imagine pare a avea o îndelungă şi reuşită practică a experienţei cuplului. Între cei doi exerciţiul afecţiunii reciproce a creat o complicitate ludică. Este evident ca zâmbetul ei se naşte din acel răsfăţ pe care-l acorzi persoanelor iubite necondiţionat. Acelaşi zâmbet cuprinde şi un strop de ironie – bonomă – la adresa partenerului, acest „enfant terrible”, pe care-l tachinează, stârnindu-l. Iar el am spune că atât aşteaptă: îşi joacă cu dăruire clauneria, doar pentru a culege zâmbetul celei dragi, cu tot cu ceea ce aceasta pune în zâmbet.
Este exact ceea ce Maria surprinde în primele două versuri: zâmbetul ei, ca element esenţial al interacţiunii din imagine, împreună tot ceea ce cuprinde el. Gestul mângâierii obrazului descrie concentrat esenţa relaţiei între cei doi. Versul este un fel de roentgen al scenei vizibile în fotografie, relevând dedesubturile.
Ultimul vers, banca din iarbă, pare în primul moment că rupe această concentrare pe esenţialul transmis prin fotografie, îndreptând atenţia cititorului către un fapt aparent nesemnificativ. Ce rol poate juca în toate astea banca pe care stau cei doi? Aici ne putem juca cu o serie de posibile interpretări. Banca poate fi percepută ca simbol pentru viaţa celor doi, pentru cuplu, pentru indestructibilul care-i leagă. În alt plan, banca din iarbă poate fi citită ca „banca lor”, locul unde se întâlneau, loc evident încărcat de amintiri, chintesenţă a intimităţii şi tainei care face din doi indivizi deosebiţi un cuplu.
Felicitări Mariei pentru fineţea şi precizia acestor versuri. Într-adevăr o „broderie” reuşită care îmbracă, completând, fotografia lunii mai.
Ioana Dinescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)